Intrebari frecvente

  • Ce este un virus?

Un virus de calculator este un program (o bucata de cod executabil) care, odata instalat într-un calculator, are capacitatea unica de a se replica si are drept scop dereglarea funcţionarii normale a calculatorului “gazda”. Daca unii virusi nu fac altceva decât sa te întrerupa din lucru prin afisarea unor mesaje sau imagini, alţii însa pot produce pagube importante : distrugerea sau chiar stergerea fisierelor, umplerea spaţiului disponibil din memoria principala sau de pe hard disk prin replicare continua, încetinirea vitezei de execuţie a diverselor aplicaţii sau blocarea lor sau chiar formatarea hard disk-ului, soldata cu pierderea iremediabila a tuturor datelor.
La fel ca si virusii biologici, virusii de calculator se pot raspândi cu mare usurinţa si sunt adesea greu de eradicat. Se ataseaza aproape tuturor tipurilor de fisiere si se raspândesc pe masura ce fisierele respective sunt transmise si altor utilizatori, pe alte calculatoare.
Acum câţiva ani virusii se raspândeau mai ales prin utilizarea larga a floppy disk-urilor, însa dezvoltarea fara precedent a Internet-ului - care a permis practic tuturor calculatoarelor din lume sa se interconecteze si sa formeze o imensa reţea mondiala - a facilitat totodata si dezvoltarea de noi mecanisme, mult mai subtile si mai eficiente, de raspândire pe scara larga a noilor tipuri de virusi.
Sa luam spre exemplu posta electronica (email) care a devenit esenţiala în zilele noastre pentru o comunicare eficienta si pentru transferul rapid de informaţii. Creatorii virusilor de calculator au speculat imediat acest lucru, astfel ca raspândirea prin email a virusilor se face mai simplu si mai rapid ca niciodata. Pentru companii efectul este pur si simplu devastator. În numai cîteva minute se pot infecta toate calculatoarele din dotare, pagubele provocate în materie de productivitate precum si costurile aferente operaţiunilor de curaţare fiind însemnate (zeci de milioane de dolari anual, la nivel mondial).
Nici un utilizator de computer nu este imun la virusii de calculator. Fie ca este vorba de calculatorul de acasa sau de cel de la firma, toţi suntem expusi la atacurile virusilor. Pâna în prezent au fost identificaţi mai mult de 100.000 de virusi si în fiecare luna sunt creaţi si depistaţi mai mult de 500 de noi virusi. Cu toţii trebuie sa luam masuri si sa încercam sa ne protejam împotriva atacurilor lor.

  • Cum aflu daca am un virus?
În cazul în care calculatorul tau nu mai funcţioneaza asa cum ţi-ai dori asta nu înseamna neaparat ca sistemul a fost infectat. Cauzele pot fi multiple, iar virusii reprezinta doar una dintre ele.
Singurul mod în care poţi afla daca ai calculatorul infectat este verificarea lui în detaliu, folosind un program anti-virus actualizat.

  • Ce este un virus de tip worm?
Un vierme este un program care are de asemenea abilitatea de a se replica rapid pe cât mai multe calculatoare conectate între ele, speculând asa numitele “gauri” de securitate ale anumitor aplicaţii sau ale sistemelor de operare. De exemplu viermele Slammer care a provocat mari necazuri în ianuarie 2003 a exploatat o problema de securitate în aplicaţia SQL Server de la Microsoft.
Un alt exemplu celebru este viermele Code Red. A fost semnalat pe 19 iulie 2001 si s-a raspândit cu o viteza uluitoare : 250.000 de copii în numai 9 ore. Traficul pe Internet a fost încetinit simţitor si se prognoza chiar blocarea totala. Fiecare din copiile acestui vierme realiza o scannare (cautare) a serverelor Windows NT sau Windows 2000 care aveau anumite brese de securitate si nu aveau instalat “patch”-ul corespunzator de la Microsoft. De fiecare data când gasea un astfel de sistem nesecurizat, se copia pe sistemul respectiv si de acolo începea o noua cautare a altor servere posibil de infectat, raspândindu-se astfel cu rapiditate.

  • Ce este Trojan?
Un troian este un program, o bucata de cod programata sa execute operaţii neautorizate si cel mai adesea cu efecte distrugatoare pentru calculatorul infestat. Principala diferenţa între un virus si un troian este aceea ca un troian nu are capacitatea de a se replica. Programele prin care troienii ajung sa se instaleze pe calculatoarele noastre par bine intenţionate si ne induc ideea ca ar fi utile pentru noi (exact ca în mitul grecesc al Calului Troian), însa cel mai adesea se dovedesc a ascunde intenţii “necurate” ale creatorilor lor.
Odata instalat în calculator un troian îi va provoca cu siguranţa destule probleme utilizatorului respectiv, soldate uneori chiar cu pierderi de date importante, însa nu se va replica. Daca s-ar replica ar trebui sa-l clasificam ca si virus si nu ca troian

  • Ce este spyware?
În domeniul calculatoarelor termenul spyware se refera la o gama larga de aplicaţii dezvoltate cu scopul precis de a prelua controlul parţial sau total în anumite etape ale funcţionarii calculatorului, bineînţeles fara acordul utilizatorului de drept. Aplicaţiile spyware se “strecoara” cel mai adesea în computerele noastre atunci când apelam la servicii de file-sharing (schimb de fisiere) pe diverse site-uri specializate, când facem click cu mouse-ul pe tot felul de reclame dubioase în timpul navigarii pe Internet sau când deschidem email-uri infectate.
În funcţie de gradul de agresivitate pentru care au fost proiectate, aplicaţiile spyware pot manipula funcţionarea de ansamblu a calculatorului, pot înregistra modul personal în care folosim calculatorul, pot fura diverse parole, ba chiar si codurile de pe cardurile de credit. Şi, cel mai adesea, sunt extrem de greu de îndepartat din sistem.

  • Ce este un Microprocesor?
Microprocesorul, uneori numit și procesor, este unitatea centrală de prelucre a informației (U.C.P. sau în engleză: CPU) a unuicalculator sau sistem structurat funcțional, care coordonează sistemul și care, fizic, se prezintă sub forma unui cip electronic (circuit integrat, IC). El controlează activităţile întregului sistem și poate prelucra şi datele utilizatorului. Este elementul principal al sistemului de calcul; cipul, care este plasat pe placa de bază ( motherboard), este de obicei foarte complex, putând ajunge la ordinul de milioane de transistoare.

Microprocesorul asigură procesarea instrucţiunilor şi datelor, atât a celora din sistemul de operare al sistemului, cât și a celora din aplicația utilizatorului, şi anume le interpretează, prelucrează și controlează, execută sau supervizează transferurile de informatii şi controlează activitatea generală a celorlaltor componente care alcătuiesc sistemul de calcul.
    Tipuri de procesoare:

  • Intel 80486
  • Intel Pentium
  • AMD ATHLON
  • Intel Pentium Pro
  • Intel P7
  • Intel Core Solo și Intel Core Duo, cel din urmă cu 2 nuclee
  • Intel Core 2 Solo și Intel Core 2 Duo, cel din urmă cu 2 nuclee în tehnologie de 48 nm
  • Intel Core i3
  • Intel Core i5 și Intel Core i7, cu 4 nuclee în tehnologie de 45 nm
  • Intel Atom, în special pentru netbooks
  • Ce este BIOS-ul?
 Cuvantul BIOS vine de la Basic Input Output System si este o componentă a calculatoarelor care face legătura dintre componentele fizice (hardware) şi sistemul de operare utilizat de către maşina respectivă.
Câteva dintre companiile producătoare de BIOS-uri sunt: Award, AMI și Phoenix.

BIOS-ul îndeplineşte trei funcţii fundamentale:

  • 1.Controlul dispozitivelor la pornire POST
  • 2.Încărcarea sistemelor de operare
  • 3.Face legătură între sistemul de operare şi unele dispozitive fizice (aşa numitul hardware)
Noțiuni teoretice
Sistemul de bază de intrare/ieșire (BIOS –Basic Input/Output Sistem) pentru calculatoarele personale ale familiei IBM PC și IBM PS/2 – este o interfață de programe între programe și partea fizică a calculatorului personal.

   BIOS–ul izolează sistemul de operare și programele din mașină de particularitățile tehnice ale dispozitivelor fizice concrete și permite programatorilor să folosească operații de Intrare/Ieșire în interiorul programelor pe care le creează, fără a lua în seamă adresele dispozitivelor sau caracteristicile tehnice ale masinii. Pentru a fi performant și rentabil, programul trebuie gândit pentru toate tipurile de arhitecturi fizice, pentru a putea fi executat sub orice platformă fizică sau software, condiție numită portabilitate, și care separă limbajele de programare de nivel jos (Asamblare) de cele de nivel înalt (tip C, C++, Java).

   În afară de aceasta, BIOS-ul asigură un șir de servicii de sistem; de exemplu, permite a se afla dimensiunile memoriei calculatorului personal sau data și ora zilei curente, sau configura modul in care se folosesc dispozitivele fizice în momentul pornirii mașinii etc. Se recomandă de a efectua accesul la BIOS nu prin manipulare directă ci prin porturile de Intrare/Ieșire la scrierea atât a programelor de sistem cât și a programelor aplicații.

   Programarea la nivelul BIOS-lui micșorează dependența programelor de schimbarea parametrilor tehnici ai calculatorului personal și prin aceasta mărește mobilitatea lor. Funcțiile de bază al BIOS–ului se caracterizează prin:

  1. testarea calculatorului personal la punerea în priză
  2. asigurarea controlului dispozitivele externe
  3. servicii de sistem
  • Ce este Placa de bază
Placa de bază (engleză: motherboard) este o componentă hardware de obicei complexă pe care sunt montate toate celelalte componente hardware ale unui PC sau alt aparat electronic.
Tipuri (Plăcile de bază pentru PC-uri, de diverse dimensiuni):

  • Extended ATX
  • ATX
  • microATX
  • BTX
  • mini-ITX
  • nano-ITX
  • pico-ITX
Componentele plăcii de bază la PC-uri
  • chipset (northbridge și southbridge)
  • soclul (socket) procesorului
  • sloturi RAM
  • sloturi ISA, PCI, PCI-Express
  • cip BIOS
  • baterie BIOS
  • porturi USB, SATA, eSATA, PATA, Firewire, S/PDIF (analog, optic)
  • headere USB, CD-IN, Firewire, S/PDIF
Componente opționale  - Plăcile de bază pot avea integrate pe ele și funcționalități cum ar fi cele de la:
  • placă de sunet
  • placă de rețea
  • placă video
   În mod normal aceasta este o soluție comodă și ieftină. Pentru o funcționalitate de bună calitate și viteză se folosesc însă plăci/cartele separate, care se conectează la placa de bază.